De vorba cu Estera Osorhan.

Acum ceva timp, am introdus in gama noastra de albume, „coperțile Esterei”

Despre ele v-am mai povestit si pentru ca sunt in continuare printre preferatele voastre, am invitat-o pe Estera să ne spună mai multe despre ea si despre bucuriile vieții de artist.

 

-Estera, nouă ne este foarte dragă prezența și munca ta …
 Cum te-ai descrie? Din punctul meu de vedere ești o adevarata eroina, o femeie „de urmat” despre care i-as povesti fetitei mele dar fă-ne tu o descriere a ta, ața cum te vezi tu

O, ce drăguț, i-ai spune fetitei tale… E interesant cum alții te vad întotdeauna altfel decât ne vedem noi, pe noi înșine…
Cum mă simt adesea pot sa zic. Mă simt ca un copil mai mare, ca o fetita care a crescut un pic mai mare (decât când eram mică :).

Bucuroasă, explodată de entuziasm de multe ori, suparată, mofturoasă, mi-e frig…mi-e cald, mi-e sete, vreau sa alerg, vreau sa stau la soare, să beau ceai, să citesc…sa ma joc, sa fac chestii faine. Cam așa mă simt eu de multe ori.
Cum sunt? Am 38 de ani (deși nu cred in vârstă) și am 3 copii ‘bijuterie,’ cum le zic adesea.
Sunt căutătoare de chestii (cum zice Pipi Șosețica)… căutătoare de chestii faine: oameni faini, locuri faine, case faine, lumina, culori, imagini.

Căutătoare de chestii cu sens, care sa ma crească spiritual, care sa ma inspire si sa ma ghideze si care ma ajuta sa trăiesc cat mai mult in prezent.

Sunt cateva roluri pe care ti le asumi cu brio! Cum reusesti?

Nu știu dacă mi le asum cu brio, dar știu că încerc, că lucrez cu mine in fiecare zi să devin cea mai bună variantă a mea.
Sunt mamă, iubita, prietenă, artista, partener de afacere, partener de căsnicie…

Cum orice femeie reușește.

Ne găsim surse de energie, inspirație, de invățare, de creștere.

Copiii ma motivează să lucrez cu mine. In relația cu ei si cu partenerul, ies o grămadă de chestii ‘băgate sub preș’ din copilărie, sau programe moștenite din mediu: părinți, bunici, școala, societate… pe care le-am asimilat fără să ne întrebăm daca ne reprezintă valorile actuale.

Consider ca sunt ‘working progress’ cum spun eu adesea…adica cresc si ma schimb incontinuu in functie de ce mai iese la suprafata. Si cred ca este bine ca si copiii sa vada asta in mine, sa vada ca si eu gresesc, ca imi cer scuze atunci cand gresesc, ca incerc sa repar la mine un comportament care nu e ok…si tot asa… Invata si ei, impreuna cu mine ca e nu e asa grav sa gresesti, si ca putem sa lucram cu noi sa fim mai buni in fiecare zi.

Cand ai descoperit culoarea ? Cum a intrat in viata ta?

Imi place intrebarea asta 🙂
Eu am fost la Scoala de Arte in Brasov de mica. Clasele 1-4 am studiat vioara, apoi din clasa a 5-a am vrut sa ma transfere la Plasica. Am terminat Liceul de Arta la sectia Grafica. Credeam ca nu ma pricep la culoare, cumva asa imi transmitea profesoara de pictura. Am lucrat in domeniu publicitatii o perioada dupa liceu, am facut Grafica (pe calculator) si apoi am lucrat in domeniul Animatiei 3D. Acolo am descoperit culoarea…simteam culoarea. Stiam ce culori sa pictez in umbra si lumina ca sa iasa un anumit efect in 3D. Apoi, am inceput sa fac schite de ‘Character Design’ pentru domeniul animatiei… asa am ajuns la stilul pe care il am acum in pictura. Un pic influentata de zona de animatie…dar cucerita de culoare. Si am inceput sa pictez. M-am mutat in Bucuresti si la un moment dat m-am oprit din tot ce faceam pe calculator si doar am pictat. Am facut asta activ cativa ani…atunci am si expus, am vandut picturi, am facut cercei pictati si tot felul de aplicatii, asa, mai pentru fetite 🙂

foto by Dan Comaniciu

Ce alte talente mai ascunzi?

Ah, nu stiu daca talente…dar pasiuni!
Am terminat facultatea de Imagine Film. Adesea ma vad pe un platou de filmare. Mi-ar placea sa filmez, sa fac mai mult video si montaj. Dar, imi plac atat de multe forme de arta, forme de creatie, forme de terapie, ca de foarte multe ori ma apuc de cate una, si apoi imi dau seama ca trebuie sa fac niste alegeri coerente, ca sa nu imi consum timpul si energia in prea multe directii. Imi plac foarte mult casele, si amenajarile interioare. Mi-ar placea sa iau case vechi, chinuite, dar cu potential si sa le fac sa straluceasca.
Ce as mai vrea sa fac daca ziua nu ar avea 24 de ore, sau viata ar fi infinita?
Fotografie, design de produs, ceramica, haine (sa concep si sa cos), Feng Shui, bijuterii, sa pictez si sa restaurez mobila veche, sa restaurez case, sa fiu educatoare, sa am o ferma unde sa imi cresc hrana singura, si sa am un cal in fata casei in loc de catel ( sau si un cate), sa imi fac singura cremele si sampoanele, sa mananc mancare vegana facuta de mine, sa ma joc toata ziua cu copii, sa gasesc o cale de a ajuta si sustine copiii cu probleme, sa inventez o metoda de a curata toate raurile si oceanele de plastic, sa calatoresc, sa locuiesc un an in rulota cu familia mea si sa facem inconjurul lumii, sa stau la soare si sa inot, sa dansez si sa fac o scoala de dans, sau terapie prin dans, sa fac o scoala libera in care copiii sa aibe acces la oameni pasionati de chestii mici si mari: de la mestesugari la oameni de afaceri de succes, sa sustin femeile singure care isi cresc cu greu copiii … si as putea sa scriu aici pana maine seara, dar ma opresc.

Cum percep ceilalti talentul tau? Te simti inteleasa?

Da. Nu ma simt deloc un artist neinteles, din contra.
Simt ca oamenii primesc si simt picturile mele foarte asemanator cu felul in care le simt eu. Atunci cand pictez, de cele mai multe ori, nu eu sunt cea care picteaza. Eu pornesc de la o stare, si apoi mana mea face singura ce vrea. Nu stiu excat ce voi face cand ma pun in fata sevaletului sau al mesei de lucru, dar stiu ca am o stare…Acea stare de creatie, de magie, creeaza pictura cu ajutorul mainii mele si a culorilor.
Asa se intampla. De multe ori ma mir si eu ce a iesit. Starea asta, bucuria creatiei, cred ca este starea si energia pe care oamenii o simt.
Este puterea noastra creeatoare, pe care toti o avem in noi, doar ca uitam adesea de ea…

 

Vorbeste-ne putin despre pictogramele pe care ni le-ai daruit! 

Le-am facut pentru un concurs de creatie din Londra pe tema „transportul in comun”.

Am creeat aceste 3 ilustratii care reprezinta o solutie minunata de transport: mersul cu bicicleta.

A fost un proiect frumos, sa particip la un concurs international de creatie, mai ales ca nu eram obisnuita cu ilustratia digitala. Am desenat pe hartie, am scanat desenele si apoi le-am recreeat digital.

Va dorim sa fiti inspirati, langa oameni pasionati si plini de frumos! Sa daruiti ce aveti mai bun si mai frumos si evident, sa va printati amintirile! Copertile Esterei sunt disponibile in site-ul nostru, rubrica lui maxi 😉

Snaptube PC gratis Snaptube For PC