De vorba cu Estera

Acum ceva timp, am introdus in gama noastra de albume, “copertile Esterei”

Despre ele v-am mai povestit si pentru ca sunt in continuare printre preferatele voastre, am invitat-o pe Estera sa ne spuna mai multe despre ea si despre bucuriile vietii de artist

 

-Estera, noua ne este foarte draga prezenta si munca ta …
 Cum te-ai descrie? Din punctul meu de vedere esti o adevarata eroina, o femeie “de urmat” despre care i-as povesti fetitei mele dar fa-ne tu o descriere a ta, asa cum te vezi tu

O, ce dragut, i-ai spune fetitei tale… E interesant cum altii te vad intotdeauna altfel decat ne vedem noi, pe noi insine…
Cum ma simt adesea pot sa zic. Ma simt ca un copil mai mare, ca o fetita care a crescut un pic mai mare (decat cand eram mica :). Bucuroasa, explodata de entuziasm de multe ori, suparata, mofturoasa, mi-e frig…mi-e cald, mi-e sete, vreau sa alerg, vreau sa stau la soare, sa beau ceai, sa citesc…sa ma joc, sa fac chestii faine. Cam asa ma simt eu de multe ori.
Cum sunt? Am 38 de ani (desi nu cred in varsta) si am 3 copii ‘bijuterie,’ cum le zic adesea.
Sunt cautatoare de chestii (cum zice Pipi Sosetica)… cautatoare de chestii faine: oameni faini, locuri faine, case faine, lumina, culori, imagini.

Cautatoare de chestii cu sens, care sa ma creasca spiritual, care sa ma inspire si sa ma ghideze si care ma ajuta sa traiesc cat mai mult in prezent.

photo by Dan Comaniciu

Sunt cateva roluri pe care ti le asumi cu brio! Cum reusesti?

Nu stiu daca mi le asum cu brio, dar stiu ca incerc, ca lucrez cu mine in fiecare zi sa devenin cea mai buna varianta a mea.
Sunt mama, iubita, prietena, artista, partener de afacere, partener de casnicie…
Cum orice femeie reuseste. Ne gasim surse de energie, inspiratie, de invatare, de crestere. Copiii ma motiveaza sa lucrez cu mine. In relatia cu ei si cu partenerul, ies o gramada de chestii ‘bagate sub pres’ din copilarie, sau programe mostenite din mediu: parinti, bunici, scoala, societate… pe care le-am asimilat fara sa ne intrebam daca ne reprezinta valorile actuale. Consider ca sunt ‘working progress’ cum spun eu adesea…adica cresc si ma schimb incontinuu in functie de ce mai iese la suprafata. Si cred ca este bine ca si copiii sa vada asta in mine, sa vada ca si eu gresesc, ca imi cer scuze atunci cand gresesc, ca incerc sa repar la mine un comportament care nu e ok…si tot asa… Invata si ei, impreuna cu mine ca e nu e asa grav sa gresesti, si ca putem sa lucram cu noi sa fim mai buni in fiecare zi.

photo by Dan Comaniciu

Cand ai descoperit culoarea ? Cum a intrat in viata ta?

Imi place intrebarea asta 🙂
Eu am fost la Scoala de Arte in Brasov de mica. Clasele 1-4 am studiat vioara, apoi din clasa a 5-a am vrut sa ma transfere la Plasica. Am terminat Liceul de Arta la sectia Grafica. Credeam ca nu ma pricep la culoare, cumva asa imi transmitea profesoara de pictura. Am lucrat in domeniu publicitatii o perioada dupa liceu, am facut Grafica (pe calculator) si apoi am lucrat in domeniul Animatiei 3D. Acolo am descoperit culoarea…simteam culoarea. Stiam ce culori sa pictez in umbra si lumina ca sa iasa un anumit efect in 3D. Apoi, am inceput sa fac schite de ‘Character Design’ pentru domeniul animatiei… asa am ajuns la stilul pe care il am acum in pictura. Un pic influentata de zona de animatie…dar cucerita de culoare. Si am inceput sa pictez. M-am mutat in Bucuresti si la un moment dat m-am oprit din tot ce faceam pe calculator si doar am pictat. Am facut asta activ cativa ani…atunci am si expus, am vandut picturi, am facut cercei pictati si tot felul de aplicatii, asa, mai pentru fetite 🙂

photo by Dan Comaniciu

Ce alte talente mai ascunzi?

Ah, nu stiu daca talente…dar pasiuni!
Am terminat facultatea de Imagine Film. Adesea ma vad pe un platou de filmare. Mi-ar placea sa filmez, sa fac mai mult video si montaj. Dar, imi plac atat de multe forme de arta, forme de creatie, forme de terapie, ca de foarte multe ori ma apuc de cate una, si apoi imi dau seama ca trebuie sa fac niste alegeri coerente, ca sa nu imi consum timpul si energia in prea multe directii. Imi plac foarte mult casele, si amenajarile interioare. Mi-ar placea sa iau case vechi, chinuite, dar cu potential si sa le fac sa straluceasca.
Ce as mai vrea sa fac daca ziua nu ar avea 24 de ore, sau viata ar fi infinita?
Fotografie, design de produs, ceramica, haine (sa concep si sa cos), Feng Shui, bijuterii, sa pictez si sa restaurez mobila veche, sa restaurez case, sa fiu educatoare, sa am o ferma unde sa imi cresc hrana singura, si sa am un cal in fata casei in loc de catel ( sau si un cate), sa imi fac singura cremele si sampoanele, sa mananc mancare vegana facuta de mine, sa ma joc toata ziua cu copii, sa gasesc o cale de a ajuta si sustine copiii cu probleme, sa inventez o metoda de a curata toate raurile si oceanele de plastic, sa calatoresc, sa locuiesc un an in rulota cu familia mea si sa facem inconjurul lumii, sa stau la soare si sa inot, sa dansez si sa fac o scoala de dans, sau terapie prin dans, sa fac o scoala libera in care copiii sa aibe acces la oameni pasionati de chestii mici si mari: de la mestesugari la oameni de afaceri de succes, sa sustin femeile singure care isi cresc cu greu copiii … si as putea sa scriu aici pana maine seara, dar ma opresc.

Cum percep ceilalti talentul tau? Te simti inteleasa?

Da. Nu ma simt deloc un artist neinteles, din contra.
Simt ca oamenii primesc si simt picturile mele foarte asemanator cu felul in care le simt eu. Atunci cand pictez, de cele mai multe ori, nu eu sunt cea care picteaza. Eu pornesc de la o stare, si apoi mana mea face singura ce vrea. Nu stiu excat ce voi face cand ma pun in fata sevaletului sau al mesei de lucru, dar stiu ca am o stare…Acea stare de creatie, de magie, creeaza pictura cu ajutorul mainii mele si a culorilor.
Asa se intampla. De multe ori ma mir si eu ce a iesit. Starea asta, bucuria creatiei, cred ca este starea si energia pe care oamenii o simt.
Este puterea noastra creeatoare, pe care toti o avem in noi, doar ca uitam adesea de ea…

photo by Dan Comaniciu

 

Vorbeste-ne putin despre pictogramele pe care ni le-ai daruit! 

Le-am facut pentru un concurs de creatie din Londra pe tema “transportul in comun”.

Am creeat aceste 3 ilustratii care reprezinta o solutie minunata de transport: mersul cu bicicleta.

A fost un proiect frumos, sa particip la un concurs international de creatie, mai ales ca nu eram obisnuita cu ilustratia digitala. Am desenat pe hartie, am scanat desenele si apoi le-am recreeat digital.

Va dorim sa fiti inspirati, langa oameni pasionati si plini de frumos! Sa daruiti ce aveti mai bun si mai frumos si evident, sa va printati amintirile! Copertile Esterei sunt disponibile in site-ul nostru, rubica lui maxi 😉